Definitie saga dex98

SÁGA s.f. Povestire aparținând vechii literaturi scandinave, în care faptele istorice se împletesc cu elementele mitologice. – Din. fr. saga, germ. Saga.
ȘÁGĂ, șăgi, s.f. (Pop.) Glumă. ♢ Loc. adv. În șagă = fără seriozitate, într-o doară. Fără șagă = în mod serios. ♢ Loc. vb. A face șagă = a șugui; a glumi. ♢ Expr. Nu-i vreme de șagă = nu-i momentul potrivit pentru glumit. A se întrece cu șaga = a întrece măsura, a exagera. A se trece de șagă = a începe devină lucru serios. A lăsa șaga (la o parte) sau a-i ajunge (cuiva) șaga (sau de șagă) = a termina cu gluma, a deveni serios. (În construcții negative sau interogative); A fi (sau a-i părea cuiva) (de) șagă (sau lucru de șagă) = a fi (sau a i se părea cuiva este) lucru neînsemnat, fără importanță. – Din bg. šega.